Jucam un joc in care eram un avion de ultima generatie (normal… daca vad toata ziua postere la serviciu cu Blazing Angels si cu H.A.W.X.) perspectiva era first person cu camera setata undeva chiar in varful avionului. Partea tare era ca jucam in cooperative mode cu inca doi prieteni. Septi era sefu’ de escadrila pt ca el juca cel mai bine. Eram la ultima batalie in care ne luptam cu (dusmanul preferat al tuturor) un Robo Taliban (n-are nici o legatura cu Radu Popescu… sau?…). Ultima lovitura i-am dat-o toti trei in acelasi timp cu niste lasere puternice. Septi a facut cel mai mare damage lovind bossu undeva in zona gatului. Totul s-a incheiat intr-un boom mare si am aparut cu Septi la mine in bucatarie sa stam la o poveste ca in vremurile bune. Era tare mandru de cum a jucat si il laudam si eu pt ca intr-adevar era pro.
Apoi m-am trezit pe strada… stand de vorba cu un tip imbracat ca un calugar franciscan care juca si el jocul ala insa era noob rau. Undeva in spate Mirela colega mea din liceu se uita la acelasi calugar franciscan care s-a mutat acolo instant. In momentul acela am inceput sa vad prin ochii Mirelei care ii dadea astuia roba jos, pana la nivelul braului sa se uite la tatuajele sale. (se uita “ieri” adica cu o zi inaintea visului o colega intr-un catalog de tatuaje insa n-am apucat sa-l observ decat doua clipe) Tipul, avea mainile si tot spatele tatuat. Mana stanga era rosie, plina de flacari si pe ea scria ceva de genu: “Spawn from hell” – mana dreapta era albastra deschis si scria pe ea ~: “a bless from the heaven”. Ambele maini aveau niste firicele tatuate, care formau pe spate un chenar in care era o gramada de text scris cu charactere slavone parca… oricum… ce am inteles de acolo, in timp ce ma trezeam era cam asa: “To serve the heart’s desire”.
