02.02.2010 Mescaline ride

Ma plimbam cu un grup de prieteni si aveau niste cactusi cu mescalina la ei. Am decis sa mananc si eu o doza. Am simtit efectul imediat ce am inceput sa mestec. Aveau loc tot felul de schimbari in perceptia mea asupra lumii. Prima oara a fost un blur iar apoi ma lovit un val de claritate. La cativa metri de mine am vazut un caine alergand. Parea 2D, ca si cum m-as fi uitat la televizor. Suferea de intermitente de la pierderea de “semnal”. Era alb/negru… aparea si disparea aproape la fiecare secunda. M-am simtit usor, si am inceput sa tzopai pe asfalt. Mi-am dat seama (aici aproape am constientizat ca visez insa am pus senzatia pe efectul mescalinei – habar n-am cum ar trebui sa fie da noah… m-am uitat seara dinainte la un documentar al National Geographic despre Tabu-drugs) ca pot sa ma joc cu efectul substantei. Constientizand asta, m-am apucat sa zbor. Nu stiam daca totul se intampla doar in capul meu sau zborul e real. M-am intors inspre prietenii mei care ramasesera in urma si i-am strigat sa vina sa-mi valideze experienta.

31.01.2010 Micu’ fermier la Cannes

Eram intr-un regim totalitar. Un prieten facuse nush ce boacana si trebuia sa-l ascund de politie/partid. A intrat intr-o casa veche cu o clipa inainte sa apara reprezentantul puterii. Acesta, ca un reprezentanta al unei PUTERI ce era, mi-a cerut sa fac o treaba tare nefolositoare. Mi-a cerut sa ud o gradina imensa cu o seringa. M-am supus mai mult pentru a obtine niste timp pentru prietenul meu. M-am apucat sa iau apa dintr-o balta cu seringa si sa o imprastiu peste camp. Apa era mizera si ma ingrijoram sa nu se infunde acul de la inpuritati. Am udat ce am udat si vedeam plantele cum cresc din seminte in tulpini marisoare, de un verde viu. Apoi a venit o inundatie mare si mi-a acoperit gradina. Apa imi era pana la brau cand am decis sa plec.

Eram intr-o incapere ce semana a camin cultural si participam la o intalnire a cineastilor. Pareau niste premii importante in industrie si eu stateam alaturi de o prietena care era nominalizata la imagine sau regie.

31.01.2010 Lady of the forest.

Inaintam incet din cauza zapezii care-mi ajungea la glezne. Treceam pe langa copaci subtiri, razleti, uscati de iarna. Nu simteam ca am vreo destinatie. Inaintam pur si simplu. Terenul era deluros si urcam pe coline mici din cand in cand. Intr-una din urcarile astea am vazut-o. Stateam in varful unui delusor si o priveam pe ea, cea din afara lumii asteia, stand la birou. Era in mijlocul unui palc de copaci. Avea un birou masiv de lemn cu o veioza care contrasta in valuri intunericul de afara. Parul ii era lasat liber dar coafura semana a hosewife din America anilor 50′. Era imbracata intr-o rochita de vara de un albastru deschis.  Nu-i distingeam trasaturile fetei insa nivelul de concentrare pe care il emana in ceea ce facea, (parea ca scrie) era magic. Stateam si o priveam captivat cand au venit lupii. Erau vreo trei, dintre care unul era mai curajos si s-a apropiat mai tare de mine. Incercam sa-i speriu fara sa fac prea multa galagie. Nu doream sa o deranjez pe domnisoara. Nu aveam nimic la mine cu care sa ma apar de ei si zgomotele de hashiire n-au rezolvat mare lucru. Primul lup care a sarit pe mine era cel curajos, de un gri intunecat. M-a muscat de mana dreapta. Din fericire nu parea sa vrea sa ma manance. Nu si-a infipt coltii. Pur si simplu imi strangea mana cu botul si se tinea de ea. Nu prea mi-o puteam misca de greutatea lui si atunci am intrat putin in panica. Am incercat sa-mi scot telefonul sa sun la politie. Il tineam in mana de care era prins si lupul dar simteam ca prioritar ar fi sa scap de animal ca sa nu prinda curaj si ceilalti doi lupi. Am alergat incet, cu lupul atarnadu-mi de mana, inspre domnita padurii si i-am strigat sa sune politia. M-a privit si a inceput sa caute telefonul. Intre timp s-au apropiat mai tare si ceilalti lupi.

Nu mai tin minte daca au apucat sa ma arunce la pamant inainte sa ma trezesc. In mod normal, nu ma starduiesc foarte tare sa caut semnificatii in ceea ce visez. Treaba asta se schimba atunci cand apar lupii. Par sa fie o parte puternic inradacinata in mine si-mi apar o data la ceva timp in vise, atunci cand ma lupt cu ceva intrebari.

Odata erau vreo 10-11 legati de un totem in mijlocul unei incaperi imense. Erau albi, puri, cu ochii albastrii si plangeau din cauza ca erau legati. Voiam sa le dau drumul insa m-a oprit pazitorul lor. Mi-a zis sa-i privesc mai atent. Atunci au inceput sa li se crape pielea si sa le cada blana. S-au ridicat in doua labe si le-au crescut coltii. Erau niste varcolaci plini de sange. Visul asta l-am avut acum cativa ani cand aveam o pofta carnala care mi se parea imorala din cauza celor 15 anisori pe care ii avea tipa. Am ales sa-i las legati chiar daca si in vis eram destul de hotarat sa nu-mi pese, recunoscandu-i ca facand parte din mine.

Alta data, au sarit vreo 3 pe mine, din care unul m-a muscat de cap si statea agatat acolo, greu. Tot asa ca si in visul asta, nu pareau porniti sa ma consume. Vroiau doar sa ma tina din a gandi anumite lucruri pe care le invarteam in perioada aia. Se pare ca acum s-au intors si nu vor sa ma lase sa fac ceva. Inca nu stiu sigur despre ce e vorba, dar intuiesc 2 posibilitati.

29.01.2010 Sport de domnisoare

Stateam in cadrul unei usi si priveam o echipa de fotbal american cum isi pregateste buzduganele. Erau imensi si jucatorii si bastoanele de lemn negre cu tepuse. De partea cealalta a camerei erau prietenii mei, mult mai slab echipati si organizati. Coach-ul americanilor a dat startul si baietii au tabarat in echipa mea si  mi-au facut zob prietenii.

Eugen era our last man standing in mijlocul camerei. Avea un duel 1vs1 cu un malac din echipa adversa. A pornit in viteza agitand o bata de baseball. Americanul i-a parat 3 lovituri rapide pentru care  Eugen si-a consumat toata energia. In clipa urmatoare deja il inpinsese pe omu meu la perete si l-a lovit cu partea superioara a capului de un contor de energie electrica. Atunci cand credeam ca totlu e pierdut, l-am auzit pe Lazaru castigand batalia pentru noi. Le-a zis niste chestii foarte inteligente sau a facut o rima faina si cotropitorii s-au dat batuti.

Eram pe un teren arid, vulcanic si pietros. Cu mine mai erau cateva caractere din Lord of the Rings. Am fost atacati de catre un elemental imens, pietros si magnetic. Cumva, am reusit sa-i destabilizam magnetii care-i tineau membrele impreuna si l-am facut sa cada.  Master dwarf, vazandu-l la pamant, s-a apropiat sa-i dea o lovitura zdrobitoare minereului dusmanos, asa cum stia el din minele tineretii lui. Surpriza! Elementalul ii magnetiza barosul. De fiecare data cand incerca sa-l loveasca cu avant, fortele magnetice respingeau trupul imprastiat al creaturii astfel incat aluneca pe teren si barosul se lovea de pamant. Incepea sa se imputa treaba deoarece eram inconjurati de tot felul de alte vietati neprietenoase care se apropiau in viteaza si am hotarat sa-i dam pace.

Am luat-o la picior si am vazut o falie destul de adanca pentru a ne asigura ca nu vom fi urmariti. Am sarit cu totii in ea si am intrat intr-un joc de Nintendo Wii (inexistent) – perspectiva era 3d person din bird’s view. L-am vazut apoi intr-un cutscene pe comandantul/samanul altor creeaturi neprietenoase. Le striga sa ne asalteze si sa ne sfasie. Noroc ca aveam cu noi si un bard. Tipu a pus mana pe un casetofon imens (so 80’s!) si a bagat o caseta cu metale grele. Eram pregatiti pentru orice urma sa vina.

Quotable words

Cateodata imi place sa ma gandesc la posibilitatea ca intr-o buna zi, cineva o sa foloseasca ghilimele pentru vreo vorba de duh pe care o voi scoate eu. Asa ca, o sa incerc sa editez postul asta cand mai gasesc cate una care depaseste nota 2 (din 10) si sa incerc sa le imbunatatesc pe parcurs. Din pacate, imi verific “originalitatea” cu Google, ceea ce nu e infailibil. Daca le vedeti pe altundeva, inseamna ca nu-s ale mele, ca doar le-am luat involuntar din alta parte. Acesta este un disclaimer .

If you don’t fight to surpass your limits, your limits will surpass you.

Daca nu lupti sa-ti depasesti limitele, in cele din urma vei fi depasit de ele.

Bubu’s fault!!

Bubu a pus un post interactiv: http://buburuz.wordpress.com/2010/01/15/cum-s-au-inventat-chestiile-post-interactiv/ . Nu m-am putut abtine si am vomitat si eu niste cuvinte in comment. Pe scurt, trebuia sa ma uit in jur si sa scriu cum au aparut 3 chestii pe care le aveam in raza. Definitia “chestiilor” la mine trece dincolo de obiecte. Din cauza oboselii, m-am lasat dus; – rezultatul? Chiar mai ciudat decat daca as fi scris un vis. Vreau sa pastrez chestia asta.

“Imi cer scuze pentru ce urmeaza dar definitia mea pentru chestii e ceva mai larga. Pe langa asta, I guess you would like us to go wild .

Somnul: Somnul a venit odata cu constiinta de sine. Era un maimutoi nedormitor care s-a lovt in cadere de o craca. Evident, a dat cu… capul. Stand in fund la baza trunchiului si frecandu-si zona umflata si-a dat seama ca “I think therefore I am”. Urmatorul gand a fost: Ai de p**a mea ce somn mi. Si a luat somn.

Zgomotul: Era liniste in lume pana “Prima oara a fost cuvantul” care a spart orice liniste pe care o avea Adam. Pe urma, Cuvantul I-a dat femeia, ca sa-i ia si linistea sufleteasco/mintala care-i mai ramasese.

Limba: Maimutoiul care a devenit dormitor din capitolul cu somnul (let’s call him Adam) si-a dat seama ca a gasit ceva foarte tare si vroia sa le comunice si celorlalti. Din pacate, nu avea limba si ceilalti nu aveau urechi. “Omu” nostru, devenind inventiv a vazut un melc tarandu-se pe jos, comunicand direct cu pamantul prin vibratiile pe care le face. A luat melcul, l-a scos din cochilie si l-a implantat in gat. Atunci, melcul a inceput sa se miste scotand niste zgomote pe care acum le-am considera parte din sindromul Tourete – se lega de chestii de genu: “sa te frec in gura” … si alte ineptii. Lui Adam i-a luat ceva mai mult pana sa-l imblanzeasca insa a reusit in cele din urma, ajungand sa comunice ca un adevarat gentilom briton. Apoi, a luat cochilia de melc si a implantat-o primului membru, din fosta sa specie, intalnit in cale. Se pare ca nu a fost destul si a mai implantat si un ciocan si-o nicovala care se afla din intamplare cu familia la picknick.”

Long time no sleep

Din pacate sunt foarte obosit in ultima vreme. Mult de munca, weekenduri la serviciu, viata dusa in aburi de cafea. Nici nu prea mai am chef sa scriu visele pentru ca am avut vreo 3 extrem de frumoase prin ciudatenia lor. Intr-unul, cel la care m-am oprit si nu l-am scris a fost prea incredibil. Eram uneori lucid, alteori pierdeam luciditatea, sau poate am fost lucid all the way. M-au vizitat doi tipi, si mi-au zis ca s-au conectat la visul meu pentru ca au vazut pe blogul meu ca merit sa-mi zica niste chestii (pentru voi, cei doi, do come again… ca am ramas in urma si m-am trezit inainte sa-mi ziceti mai multe)… si nici macar nu m-am uitat la Matrix in ultimul timp .

In al doilea am visat ca eram pe o cladire tinand de mana iubirea vietii mele (viitoare). Eram amandoi foarte batrani. Din aerul din fata cladirii am vazut un alt cuplu care ne chema sa pasim in gol. Apoi, parca m-am vazut batran, stand in fatza mea, in locul barbatului din cuplul cel dinainte. I-am zambit femeii mele si ne-am indreptat incet catre margine. Urma sa intram in nefiinta. Senzatia a ceea ce urma sa traiesc era inaltatoare.

In al treilea, comunicam cu o tipa din Apahida care venise pe strada bunicilor mei. Ne zambeam,  vorbeam si ea s-a dus langa o prietena sa susoteasca in legatura cu mine. Am plutit pana in dreptul ei si am prins-o de mana. Am fost captain obvious: De ce ne ascundem unul de celalt iubirea? M-am trezit cand ea recunostea si se astepta sa o sarut. Nu vroiam sa o sarut inca. Doar zambetul ei si asteptarea era atat de intensa incat m-a transportat intre lumi.

Asemanare

Daca nu-ti amintesti cum e sa ai un vis lucid, uitate la stereograma asta. E cam aceeasi senzatie. Prima oara nu intelegi nimic. Nici nu te gandesti ca exista altceva decat niste “zgomot de fond” pana nu incepi sa privesti corect imaginea. Apoi cand ajungi sa vezi, esti amazed si risti sa scapi focusul corect. Apoi inveti din ce in ce mai bine sa privesti aceste imagini. La fel se intampla si cand esti lucid in vis. Risti sa scapi focusul corect si sa te trezesti sau sa aluneci iar in visul normal. La fel ca orice altceva, ia timp ca sa te obisnuiesti si devi mai bun cu exercitiu.

P.S. daca nu se vede din cauza marimii, dati un google. Cautati “stereograms” la imagini si cautati si modalitati in care sa priviti imaginea daca nu stiti cum. Mie imi iese cu focusul “in spatele monitorului” cam la distanta dubla dintre ochii mei si ecran. Teoretic mai iese si daca privesti crucisi si iti reiei focusul incet incet.

P.S. 2 -Mersi Radu de stereograma asta.

Un fel de scuze – nu-i vis.

Final de Decembrie (exista “cacofonie” de genul alaturarii de “de De”?). In fine… era final de Decembrie cu tot ce are el mai bun – Craciun si Revelion. Momentul magic al mesajelor si telefoanelor de felicitare si La Multi Ani. Am primit si eu la fel ca noi toti, insa m-am ferit sa trimit la randul meu. De ce? Poate din ipocrizie. Poate pentru ca mi se pare o ipocrizie sa faci asta de 2-3 ori pe an si sa iei contact cu oamenii care nu-ti sunt aproape fizic sau in memorie. N-am prea trimis mesaje dinastea nu ca nu le-as fi dorit oamenilor pe care i-am cunoscut vreodata  – tot binele din lume (I do wish all mankind si in special oamenilor care m-au bucurat cu atingerea lor, cu imaginea lor, cu gandurile si energia lor in vreun moment al existentei mele, tot binele) atata doar ca acum, nemaifiind langa ei, inseamna ca nu mi-am dorit cu adevarat sa raman acolo ci mi-am dorit sa fiu altundeva, sa cunosc pe altcineva si pe mine in alt mediu cu alti oameni. Nu inseamna ca nu o sa-mi doresc vreodata sa fiu iar langa ei. Ar fi stupid sa cred asta, tinand cont mai ales de frecventa drumurilor mele inspre Cluj. La Cluj nu ma atrag cladirile sau aerul de Ardeal. Acolo ma atrageti voi, oamenii dragi mie. Normal, am si eu ca orice om, persoane preferate – in anumite “intinderi de timp” din viata mea. Sunt sigur ca fiecare din voi are pe cineva in trecutul sau/copilarie cu care si-ar fi petrecut intreaga zi fara sa se plictiseasca o clipa. Ei bine, oamenii astia raman uneori asa, alteori tu sau ei se schimba. De sarbatorile astea am fost distant fata de familie si fata de multi oameni dragi mie si ma simt putin vinovat pentru egoismul meu. De aceea scriu ce scriu acum. Mai este un motiv: asa cred ca mesajul meu o sa ajunga la voi caci nu ma pot mobiliza altfel sa va zic pe rand cat va iubesc si ce va doresc pentru noul an (trecerea in noul an, care e doar o conventie calendaristica si un simbol, dar in sinea ei este trecerea la o zi ca oricare alta in care ne-am putea la fel de bine transmite gandurile de drag pe care le avem unii pentru ceilalti).

Am fost egoist si am ramas egoist. Am preferat sa ma indoctrinez singur cu ideea ipocriziei mesajelor de sarbatori si sa renunt la zambetul pe care vi l-ar fi starnit un semn de la mine. (N-as fi putut sa va transmit tuturor un SMS de la multi ani copiat de pe net, plin de umor si de intelepciune. Nu sta in mine chestia asta. Si sunteti multi oameni dragi, si mi-as fi petrecut intreaga noapte de rev compunandu-va cate un SMS demn de fiecare din voi.) Am preferat sa “ma intalnesc pe mine” in introspectie decat sa va intalnesc pe voi. Am preferat “sa risc” sa cunosc oameni noi decat sa va reintalnesc pe voi si sa-mi iau doza sigura si clara de fericire.

Oricum mi-o oferiti acum, prin simpla voastra existenta si intamplarile care ne-au adus impreuna. Imi oferiti fericire pentru ca va cunosc si ma cunoasteti (precum ideea din Avatar cu – Te VAD – I see you). Avem unul despre altul o intelegere destul de profunda incat sa nu-mi luati in nume de rau tacerea de la si dintre sarbatori. Is asa de bucuros ca v-am cunoscut incat imi simt glandele lacrimare salivand pe irisul meu in timp ce scriu, aducand neclaritatea cuvintelor care se nasc sub atingerea pixului. Se potriveste si melodia pe care o ascult momentului- Echoes de la God is an Astronaut. Suntem toti combinatii de ecouri ale sunetelor pe care le-am schimbat intre noi, ale vibratiilor pe care le-am starnit in materia din care suntem formati. Daca, prin absurd, biblia crestina are dreptate noi suntem toti ecouri ale primului cuvant divin, cea dintai expresie a existentei – “La inceput a fost Cuvantul”

Oricum, buna sau rea, religia crestina ne-a adus prin tipul ala de s-a nascut la 25 Decembrie, mai puternic in constiinta, ideea de iubire. Acuma ma intrebam de ce scriu treburile astea cu religia si cu Ecoul. Am gasit si raspunsul. E o alunecare a gandurilor. Pentru mine, scrisul e o calatorie intre doua puncte. Parca intotdeauna am stiut inceputul si sfarsitul a tot ce am inceput sa scriu constient.

Punctul initial e o parere de rau ca in incapatanarea mea si in egoismul meu nu am tinut cont de voi iar punctul final e antitetic acestui egoism. Punctul final e dragul pe care vi-l port voua, prietenilor si cunoscutilor mei, si voua, oamenilor pe care nu v-am cunoscut niciodata. Drag pe care il port zi de zi cu mine si care ma poarta si el, zi de zi in cautare de voi si in cautare de mine.

Am putut sa scriu asta, chiar daca imi etalez un defect, deoarece stiu ca voi aveti calitati. Doua in special – You matter and you don’t mind.

“Be who you are and say what you feel, because those who mind don’t matter and those who matter don’t mind.”

26.12.2009 Just had a lucidity upgrade :D

Eram casatorit cu Ruxi (“de la blocurile aviatorilor”). Se comporta tare aiurea cu mine, tinand cont de faptul ca eram casatoriti. Era badjocoritoare si evil fara sa-i inteleg motivele. Eram la baza scarilor care duceau la cazino la Chios. Spatiul scarilor, destul de lat si putin in spirala era intunecat, peretii fiind tapetati cu niste modele negre. In timp ce urcam sacarile Ruxi mi-a spus ca ne indreptam inspre o intrunire oculta, intunecata. No shit! Am simtit eu in timp ce atmosfera devenea irespirabila. Pe langa asta, am vazut si niste “meduze” (cred ca erau “seminte” dinalea din Avatar) negre care pluteau prin aer inspre mine. Le-am hasait cu mana. Nu vroiam sa le las sa se aseze pe mine, nu ma consider evil, nu ar fi avut de ce sa ma aleaga ca fiind special pentru ocultismul intunecat care urma sa aiba loc pe acolo.

Alergam, cred ca incercam sa pun cat mai multa distanta intre mine si locul plus personajele de acolo. M-am urcat rapid intr-o masina parcata langa o intersectie. Era un model SUV. Stand la volan mi-am dat seama ca nu am permis de conducere si atunci m-a lovit – Ce conteaza ca nu am carnet de conducere – eu acum visez. Ce se poate intampla rau?  De pornit stiu porni masina. Am luat viteza si depaseam masini pe o sosea care parea americana. Mi s-a parut antrenant insa m-am plictisit repede. Masina a disparut si eu eram intr-o intersectie cu treceri de pietoni. Mediul a ramas acelasi, american (cel putin din ce imagini primite prin media am eu despre America). Trecerea de pietoni era lunga si doua – adica erau decalate semafoarele intre doua jumatati, oamenii fiind nevoiti sa se opreasca la mijloc. Eu eram acolo, in mijloc. La dreapta mea aveam un panou electric putin mai inalt decat un om. Deja se facuse verde insa nu am trecut strada. Am asteptat in mijloc deoarece am vazut o tipa foarte interesanta care se indrepta inspre mijloc de pe partea cealalta a drumului. Vroiam sa o am in campul vizual pentru cat mai mult timp, nu sa-l scurtez indreptandu-ma si eu inspre ea. (Mi-am dat seama acum ca situatia era tare asemanatoare cu una din primele conectari ale lui Neo la matricea interna a navei din Matrix si tipa aia pe care o creease Mouse. Nu semana cu ea, nu avea trasaturi clare. Asta poate e de la lipsa mea de claritate in ceea ce priveste un ideal feminin… i’ll know when I’ll see her, ca ea e cea ideala si cred ca exista o femeie ideala pentru un timp/stadiu al existentei mele si pentru fiecare om in parte. Exista iubita din adolescenta ideala (ceea ce am avut), mama copiilor ideala si probabil femeia cu care sa vrei sa-ti petreci batranetile ideala, [ultimele 2 tipuri mai au de asteptat ] plus multe alte tipuri intre astea majore. Am intalnit cateva din femeile astea la viata mea, pacat ca majoritatea au ramas doar la stadiul imaginar.) Tipa a trecut pe langa mine. Mi-a luat ceva mai mult pana sa reactionez, pana sa-mi amintesc ca sunt in controlul visului, desi mi se parea imoral sa-mi asum controlul total asupra ei – imi doream sa aiba personalitatea ei, ca si cum ar fi fost reala. Imi doream sa o cunosc. (Din nou imi dau seama ca intr-un fel sau altul, ii controlam pe ceilalti, prin felul in care comunicam cu ei. Incercam sa le controlam parerile lor despre noi si nivelul de atractivitate pe care il avem cu ei. Cred ca am fost prea respectuos cu femeile alea ideale care au trecut pe langa mine in viata reala. Am incercat prea putin sa ma impopotanez si sa stralucesc in fata femeilor pe care le consideram ideale deoarece femeia ideala ar trebui sa poata trece peste impopotanari si sa-mi iubeasca persoana in goliciunea fiecarui strat pe care il intalneste in mine – asta ca cerinta de baza.) De data asta m-am hotarat sa experimentez si am inceput sa-mi doresc sa se intoarca la mine. Binenteles ca mi-am folosit si un gest al mainii ca sa ii schimb traiectoria. Inca nu sunt foarte capabil in a-mi exploata luciditatea in vis asa ca tipa a inceput sa ia curba  foarte larg. In cele din urma a intrat (la distanta) intr-un punct in care nu o mai puteam vedea din cauza panoului electric din dreapta. Am vazut-o venind din nou din fata, peste trecerea de pietoni. Simteam ca nu mai era aceeasi femeie, chiar daca in continuare nu-i puteam percepe trasaturile fizice. Nu mai avea aceeasi atitudine si prospetime care m-a atras la prima. (Cred ca defapt eu am “stricat-o”, in incercarea de a o controla direct. Urmatoarea data s-ar putea sa ma multumesc sa o observ sau sa o abordez asa cum ai aborda o persoana normala, cu un salut.)

Chiar daca m-am trezit destul de repede dupa ce am luat controlul asupra visului, tind sa cred ca am reusit sa pastrez lumea din vis intacta pentru de 2 sau 3 ori mai mult “timp” decat pana acum si venit in 26, cand avusesem deja unu in 25 – therefore, I just had an upgrade (se pare ca ce zic “expertii” care se ocupa cu visele, o chestie logica de altfel, cu cat te gandesti mai mult la asta, cu atat o sa-ti apara mai des in somn/vise – care din cate stim noi pana acum, rearanjeaza informatia capatata peste zi. Claritatea a fost asemanatoare cu cea pe care am experimentat-o si datile trecute. Totusi, claritativ – (daca o fi existand cuvantul asta) ramane inca oscilant.

(Ce-mi place sa ma joc avec cuvinte! Asta cred ca e cel mai folositor cuvant pe care “l-am inventat” pana acum. Zic “l-am inventat” pentru ca dex-ul nu-l are. Am dat un search pe google si l-am mai vazut in forma asta in 2 commenturi ale userilor despre telefoane. Cred ca l-au folosit din greaseala, fara sa fie constienti de aurul pe care stateau . Exemple de situatii in care s-ar putea folosi foarte bine: “Televizorul Samsung xvr sta foarte bine la capitolul claritativ”. Ca poate sa stea bine la capitolul plasticaraie, sau consum, dar pe oameni ii cam intereseaza calitatea claritatii mai mult decat orice… desi cuvantul suna pleonasmic – claritatea in sine fiind o calitate. Wow, acum am descoperit (pentru mine… ca lingvistii poate stiu) singurul cuvant pe care il cunosc care ar putea sa fie pleonasm de unul singur ). Apropo… stie cineva care-i procesul prin care un cuvant ajunge sa fie recunoscut in limba romana? Profesorii de limbi se chinuie sa ne invete alte chestii, nu despre natura “conventionala – adica de conventie ” pe care o are limbajul.

Camelia: speranta mea inspre un raspuns dinasta se indreapta spre tine. Daca nu, o sa-l intreb pe Gogu .